Mecanismele nationale si locale de intervenție pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului (sau ajunși în orice fel de situație cu conotație negativă)
Descrierea mecanismelor de intervenție la nivel local, raional, național
Deseori, în special în cazuriile când află despre abuzuri asupra copiilor, sinucideri sau tentative de suicid, sarcini premature sau alte situații cu conotație negativă, jurnaliștii care vor să realizeze reportaje la fața locului comit greșeli încă la etapa de documentare a subiectului. Astfel, odată ajunși în localitățile respective, se întâmplă ca reporterii să intervieveze persoane care nu au capacitatea să se pronunțe asupra subiectului – vecini, oameni întâlniți întâmplător pe stradă, iar întrebările puse și, respectiv, răspunsurile, pot leza demnitatea familiei și a copilului și afecta interesul superior al copilului. Din această sesiune participanții vor afla cine anume este responsabil, după părinți, să răspundă la întrebări în subiecte concrete ce vizează copii concreți.
Astfel, există prevederi legale care stabilesc clar responsabilitățile
autorităților:
Legea nr. 140 din 14-06-2013 privind protecţia specială a copiilor
aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi
(art 3) și
Hotărârea Nr. 270 din 08-04-2014
cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de
cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea
copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi
traficului, prevăd că:
-
Autoritatea centrală pentru protecţia copilului este Ministerul Muncii și Protecției Sociale, abilitat să elaboreze, să promoveze şi să monitorizeze realizarea politicii statului în domeniul protecţiei copilului;
-
Autoritate tutelară locală sunt primarii de sate (comune) și de oraşe;
-
Autoritate tutelară teritorială sunt secţiile/direcţiile asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia municipală pentru protecţia copilului Chişinău.
În municipiile Bălţi şi Chişinău autorităţile tutelare teritoriale exercită și
atribuţiile de autoritate tutelară locală, cu excepţia unităţilor
administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora, în cadrul cărora
atribuțiile de autoritate tutelară locală sunt exercitate de primarii unităţilor
administrativ-teritoriale respective.
Când relatează despre un copil luat dintr-o familie unde se consideră că nu era
în siguranță și dus la un centru de plasament, jurnalistul va intervieva asupra
situației copilului primarul din localitate, care este autoritatea tutelară
împuternicită să gestioneze tot procesul în astfel de cazuri. La fel și în
cazurile de neglijare, repetată, violentă, neglijență, exploatare, trafic a
copilului, responsabilitatea aparține primarului, asistentului social, dar și
intregii echipe multidisciplinare (care poate include polițistul, profesori,
medici, asistentul social, specialistul in protectia copilului), care trebuie
întrebați cum s-au implicat ca să asigure protecția copilului.
Legea definește noțiunile de:
-
Reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele copilului.
-
Echipă multidisciplinară – grup convocat de specialistul în protecția drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor aflați în situații de risc. De regulă, din echipa multidisciplinară fac parte: primarul, asistentul social, polițistul, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ, instituțiilor medicale etc.
Cadrul general de activitate al autorităţilor tutelare
(1) Autorităţile tutelare trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru
asistenţa şi suportul copiilor şi al familiilor acestora în scopul prevenirii
separării copilului de mediul familial sau, după caz, în scopul (re)integrării
acestuia în familie.
(2) Plasamentul copilului poate fi dispus de autorităţile tutelare numai în
cazul în care, în urma evaluărilor, se constată că menţinerea copilului alături
de părinţi nu este posibilă sau contravine interesului superior al acestuia.
(3) În cazul separării copilului de familie, autoritatea tutelară teritorială va
dispune plasamentul copilului ţinând cont de prioritatea plasamentului sub
tutelă în familia extinsă faţă de celelalte tipuri de plasament, iar în cazul în
care acest lucru este imposibil, de prioritatea plasamentului în serviciile de
tip familial faţă de serviciile de tip rezidenţial.
Primarul:
coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului;
asigură evaluarea familiilor cu copii aflați în situație de risc și a copiilor
separați de părinți; asigură luarea copilului de la părinți sau de la persoanele
în grija cărora se află acesta în cazul existenței unui pericol iminent pentru
viața sau sănătatea lui; asigură plasamentul de urgență al copiilor separați de
părinți; asigură instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinți
sunt plecați peste hotare; participă la procedura de luare a copilului de la
părinţi; coordonează procesul de monitorizare a situaţiei familiilor cu copii
aflați în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.
ATENȚIE: Dacă a avut loc un viol asupra unui copil, jurnalistul va trebui să vorbească cu primarul, asistentul social, membrii echipei multdisciplinare, iar accentele ar trebui puse pe felul în care va fi asigurată protecția și reabilitarea copilului.
Când realizăm un subiect despre copiii supuși violenței... |
---|
DA | NU |
---|---|
Reținem: prin relatarea unui astfel de caz, abordăm o problemă socială și nu satisfacem curiozitata unor indivizi | Reținem: un abuz NU este un spectacol |
Tratăm cu precauție și acuratețe informația preluată de la poliție sau alte instituții de stat | Nu reproducem integral informațiile de la poliție sau alte instituții de stat dacă acestea conțin date personale și pot contribui la identificarea copilului |
Dacă avem posibilitatea să intervievăm un copil victimă a violenței, cântărim mai întâi dacă acest lucru este absolut necesar și dacă nu cumva intervievarea îi va pricinui noi suferințe | Nu luăm interviuri copiilor victime ale violenței fără prezența unui psiholog |
Protejăm cu strictețe identitatea copilului și tratăm cu maximă precauție eventuala permisiune a părintelui de a-i divulga identitea | Nu divulgăm numele, prenumele, localitatea și alte informații (inclusiv fotografia sau video) care ar putea duce la identificarea copilului |
Luăm interviuri despre caz de la părinți, asistentul/a social/ă, psiholog, diriginte sau altă persoană care cunoaște cazul | NU cerem vecinilor sau oamenilor întâlniți întâmplător să se dea cu părerea asupra celor întâmplate |
Punem accent pe responsabilitatea adulților/instituțiilor pentru protecția copiilor | Nu punem accent pe senzațional |
În funcție de tipul de violență, plasăm în material numărul de telefon al liniilor verzi (telefonul copilului 116 111) sau organizațiilor neguvernamentale unde victimele pot beneficia de ajutor | În nici un caz nu sugerăm că victima ar fi vinovată/responsabilă de ce i se întâmplă |
Abordăm orice copil cu respect şi demnitate | Nu folosim termeni denigratori în raport cu copiii și părinții acestora, nu discriminăm copiii în bază de origine socială, apartenență etnică sau alte criterii |
Urmărim evoluţia celor mai grave cazuri de încălcare a drepturilor copiilor | Nu uităm de subiect îndată după publicare |
Obligațiile comunicatorilor și administrațiilor instituțiilor de stat care gestionează cazuri cu implicarea copiilor
Atunci când se află în spital, la școală, în custodia poliției sau în locurile
de detenție, de comunicarea copilului cu lumea exterioară, inclusiv cu
jurnaliștii, dar și de furnizarea informațiilor despre copil sunt responsabile
aceste instituții. Respectiv, jurnaliștii pot intra pe teritoriul unei școli sau
unui spital numai cu acordul directorilor acestor instituții, care, la rândul
lor, au obligații cum să gestioneze astfel de situații, stabilite în regulamente
instituționale și politica de protecție a copilului. Este important să cunoaștem
cel puțin câteva din prevederile acestor regulamente interne, aprobate prin
ordinile ministerelor Educației, Muncii, Sănătății și de Interne.
Aceste regulamente privind comunicarea despre copiii în situații cu conotație
negativă au fost elaborate în anul 2014 de către Asociația Presei Independente
(API) cu sprijinul UNICEF și sunt obligatorii pentru instituțiile subordonate
Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Educației și Cercetării,
Ministerului Sănătății, Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Instrucțiunile aprobate de Ministerului Afacerilor Interne
prevăd, între altele:
Protecția copilului aflat temporar în custodia poliției
1. Reieșind din art. 4 (3) din Legea nr. 30 din 07.03.2013 cu privire la
protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației, reprezentanții
subdiviziunilor MAI vor permite accesul presei, în cazul în care acesta va fi
solicitat, la copiii reținuți și aflați în custodia poliției doar după ce
copilul va fi întrebat dacă acceptă să fie intervievat.
2. Acordul copilului va fi consemnat în scris.
3. Jurnalistul va semna o solicitare privind intervievarea copilului și un
angajament scris că în timpul difuzării informației va lua toate măsurile pentru
protejarea identității copilului, așa cum decurge din Legea cu privire la
protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației și din Codul
Serviciilor Media Audiovizuale.
6. Imaginile video filmate de Direcția comunicare sau alte subdiviziuni ale MAI
și fotografiile în care apar copii-victime ale abuzurilor, copii-martori sau
copii acuzați de comiterea unor infracțiuni vor fi prelucrate obligatoriu astfel
încât să fie ascunse detaliile care vor conduce la identificarea copilului –
prin blurarea feței și modificarea vocii atât ale copilului, cât și ale
adulților din anturajul acestuia, pentru ca prin intermediul acestor adulți să
nu fie identificați copiii.
Regulamentul aprobat de Ministerului Educației și Cercetării
prevede:
14. Reprezentanţii mass-media vor putea fotografia şi realiza înregistrări audio
şi video cu elevii şi profesorii în instituţiile de învăţămînt preuniversitar
după o coordonare prealabilă cu personalul de conducere al instituţiilor de
învăţămînt.
15. La solicitarea reprezentanţilor mass-media, directorii instituţiilor de
învăţămînt şi personalul didactic vor confirma sau infirma, după caz, existenţa
unor situaţii cu conotaţie negativă în care sunt implicaţi copii, fără a oferi
date cu caracter personal sau detalii care ar putea conduce la identificarea
copiilor.
EXERCIȚIU DE CONSOLIDARE A CUNOȘTINȚELOR
-
Vizionează și analizează materialul:
- „Femeia din s. Chetroseni, com. Mirești, care și-a abandonat nou-născutul într-o viță de vie, s-a reîntors acasă cu copilul de la Centrul Mamei și Copilului” , Curierul de Hâncești, 20 iulie 2020.
Ce întrebări adresăm responsabililor de respectarea drepturilor copilului la nivel local, raional, național? Cum ai fi realizat tu acest subiect?