x
Pentru a vă oferi o experiență mai bună, folosim cookies. Accept

Mecanismele nationale si locale de intervenție pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului (sau ajunși în orice fel de situație cu conotație negativă)

Descrierea mecanismelor de intervenție la nivel local, raional, național

Deseori, în special în cazuriile când află despre abuzuri asupra copiilor, sinucideri sau tentative de suicid, sarcini premature sau alte situații cu conotație negativă, jurnaliștii care vor să realizeze reportaje la fața locului comit greșeli încă la etapa de documentare a subiectului. Astfel, odată ajunși în localitățile respective, se întâmplă ca reporterii să intervieveze persoane care nu au capacitatea să se pronunțe asupra subiectului – vecini, oameni întâlniți întâmplător pe stradă, iar întrebările puse și, respectiv, răspunsurile, pot leza demnitatea familiei și a copilului și afecta interesul superior al copilului. Din această sesiune participanții vor afla cine anume este responsabil, după părinți, să răspundă la întrebări în subiecte concrete ce vizează copii concreți.

Astfel, există prevederi legale care stabilesc clar responsabilitățile autorităților:
Legea nr. 140 din 14-06-2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi (art 3) și Hotărârea Nr. 270 din 08-04-2014 cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului, prevăd că:

  • Autoritatea centrală pentru protecţia copilului este Ministerul Muncii și Protecției Sociale, abilitat să elaboreze, să promoveze şi să monitorizeze realizarea politicii statului în domeniul protecţiei copilului;

  • Autoritate tutelară locală sunt primarii de sate (comune) și de oraşe;

  • Autoritate tutelară teritorială sunt secţiile/direcţiile asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia municipală pentru protecţia copilului Chişinău.

În municipiile Bălţi şi Chişinău autorităţile tutelare teritoriale exercită și atribuţiile de autoritate tutelară locală, cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora, în cadrul cărora atribuțiile de autoritate tutelară locală sunt exercitate de primarii unităţilor administrativ-teritoriale respective.
Când relatează despre un copil luat dintr-o familie unde se consideră că nu era în siguranță și dus la un centru de plasament, jurnalistul va intervieva asupra situației copilului primarul din localitate, care este autoritatea tutelară împuternicită să gestioneze tot procesul în astfel de cazuri. La fel și în cazurile de neglijare, repetată, violentă, neglijență, exploatare, trafic a copilului, responsabilitatea aparține primarului, asistentului social, dar și intregii echipe multidisciplinare (care poate include polițistul, profesori, medici, asistentul social, specialistul in protectia copilului), care trebuie întrebați cum s-au implicat ca să asigure protecția copilului.

Legea definește noțiunile de:

  • Reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele copilului.

  • Echipă multidisciplinară – grup convocat de specialistul în protecția drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor aflați în situații de risc. De regulă, din echipa multidisciplinară fac parte: primarul, asistentul social, polițistul, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ, instituțiilor medicale etc.

Cadrul general de activitate al autorităţilor tutelare
(1) Autorităţile tutelare trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru asistenţa şi suportul copiilor şi al familiilor acestora în scopul prevenirii separării copilului de mediul familial sau, după caz, în scopul (re)integrării acestuia în familie.
(2) Plasamentul copilului poate fi dispus de autorităţile tutelare numai în cazul în care, în urma evaluărilor, se constată că menţinerea copilului alături de părinţi nu este posibilă sau contravine interesului superior al acestuia.
(3) În cazul separării copilului de familie, autoritatea tutelară teritorială va dispune plasamentul copilului ţinând cont de prioritatea plasamentului sub tutelă în familia extinsă faţă de celelalte tipuri de plasament, iar în cazul în care acest lucru este imposibil, de prioritatea plasamentului în serviciile de tip familial faţă de serviciile de tip rezidenţial.
Primarul: coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului; asigură evaluarea familiilor cu copii aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți; asigură luarea copilului de la părinți sau de la persoanele în grija cărora se află acesta în cazul existenței unui pericol iminent pentru viața sau sănătatea lui; asigură plasamentul de urgență al copiilor separați de părinți; asigură instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinți sunt plecați peste hotare; participă la procedura de luare a copilului de la părinţi; coordonează procesul de monitorizare a situaţiei familiilor cu copii aflați în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.

ATENȚIE: Dacă a avut loc un viol asupra unui copil, jurnalistul va trebui să vorbească cu primarul, asistentul social, membrii echipei multdisciplinare, iar accentele ar trebui puse pe felul în care va fi asigurată protecția și reabilitarea copilului.

Când realizăm un subiect despre copiii supuși violenței...
DA NU
Reținem: prin relatarea unui astfel de caz, abordăm o problemă socială și nu satisfacem curiozitata unor indivizi Reținem: un abuz NU este un spectacol
Tratăm cu precauție și acuratețe informația preluată de la poliție sau alte instituții de stat Nu reproducem integral informațiile de la poliție sau alte instituții de stat dacă acestea conțin date personale și pot contribui la identificarea copilului
Dacă avem posibilitatea să intervievăm un copil victimă a violenței, cântărim mai întâi dacă acest lucru este absolut necesar și dacă nu cumva intervievarea îi va pricinui noi suferințe Nu luăm interviuri copiilor victime ale violenței fără prezența unui psiholog
Protejăm cu strictețe identitatea copilului și tratăm cu maximă precauție eventuala permisiune a părintelui de a-i divulga identitea Nu divulgăm numele, prenumele, localitatea și alte informații (inclusiv fotografia sau video) care ar putea duce la identificarea copilului
Luăm interviuri despre caz de la părinți, asistentul/a social/ă, psiholog, diriginte sau altă persoană care cunoaște cazul NU cerem vecinilor sau oamenilor întâlniți întâmplător să se dea cu părerea asupra celor întâmplate
Punem accent pe responsabilitatea adulților/instituțiilor pentru protecția copiilor Nu punem accent pe senzațional
În funcție de tipul de violență, plasăm în material numărul de telefon al liniilor verzi (telefonul copilului 116 111) sau organizațiilor neguvernamentale unde victimele pot beneficia de ajutor În nici un caz nu sugerăm că victima ar fi vinovată/responsabilă de ce i se întâmplă
Abordăm orice copil cu respect şi demnitate Nu folosim termeni denigratori în raport cu copiii și părinții acestora, nu discriminăm copiii în bază de origine socială, apartenență etnică sau alte criterii
Urmărim evoluţia celor mai grave cazuri de încălcare a drepturilor copiilor Nu uităm de subiect îndată după publicare

Obligațiile comunicatorilor și administrațiilor instituțiilor de stat care gestionează cazuri cu implicarea copiilor

Atunci când se află în spital, la școală, în custodia poliției sau în locurile de detenție, de comunicarea copilului cu lumea exterioară, inclusiv cu jurnaliștii, dar și de furnizarea informațiilor despre copil sunt responsabile aceste instituții. Respectiv, jurnaliștii pot intra pe teritoriul unei școli sau unui spital numai cu acordul directorilor acestor instituții, care, la rândul lor, au obligații cum să gestioneze astfel de situații, stabilite în regulamente instituționale și politica de protecție a copilului. Este important să cunoaștem cel puțin câteva din prevederile acestor regulamente interne, aprobate prin ordinile ministerelor Educației, Muncii, Sănătății și de Interne.
Aceste regulamente privind comunicarea despre copiii în situații cu conotație negativă au fost elaborate în anul 2014 de către Asociația Presei Independente (API) cu sprijinul UNICEF și sunt obligatorii pentru instituțiile subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Sănătății, Ministerului Muncii și Protecției Sociale.


Instrucțiunile aprobate de Ministerului Afacerilor Interne prevăd, între altele:
Protecția copilului aflat temporar în custodia poliției
1. Reieșind din art. 4 (3) din Legea nr. 30 din 07.03.2013 cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației, reprezentanții subdiviziunilor MAI vor permite accesul presei, în cazul în care acesta va fi solicitat, la copiii reținuți și aflați în custodia poliției doar după ce copilul va fi întrebat dacă acceptă să fie intervievat.
2. Acordul copilului va fi consemnat în scris.
3. Jurnalistul va semna o solicitare privind intervievarea copilului și un angajament scris că în timpul difuzării informației va lua toate măsurile pentru protejarea identității copilului, așa cum decurge din Legea cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației și din Codul Serviciilor Media Audiovizuale.
6. Imaginile video filmate de Direcția comunicare sau alte subdiviziuni ale MAI și fotografiile în care apar copii-victime ale abuzurilor, copii-martori sau copii acuzați de comiterea unor infracțiuni vor fi prelucrate obligatoriu astfel încât să fie ascunse detaliile care vor conduce la identificarea copilului – prin blurarea feței și modificarea vocii atât ale copilului, cât și ale adulților din anturajul acestuia, pentru ca prin intermediul acestor adulți să nu fie identificați copiii.

Regulamentul aprobat de Ministerului Educației și Cercetării prevede:
14. Reprezentanţii mass-media vor putea fotografia şi realiza înregistrări audio şi video cu elevii şi profesorii în instituţiile de învăţămînt preuniversitar după o coordonare prealabilă cu personalul de conducere al instituţiilor de învăţămînt.
15. La solicitarea reprezentanţilor mass-media, directorii instituţiilor de învăţămînt şi personalul didactic vor confirma sau infirma, după caz, existenţa unor situaţii cu conotaţie negativă în care sunt implicaţi copii, fără a oferi date cu caracter personal sau detalii care ar putea conduce la identificarea copiilor.

EXERCIȚIU DE CONSOLIDARE A CUNOȘTINȚELOR

Platforma de e-learning a fost elaborată de Asociația Presei Independente (API) în cadrul proiectului “Consolidarea capacității jurnaliștilor de pe malul stâng al Nistrului de a reflecta activ și etic drepturile copilului”, realizat de API în parteneriat cu UNICEF Moldova, în cadrul Programului comun al ONU "Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului", cu suportul financiar al Suediei. Opiniile autorilor API nu neapărat coincid cu opinia Reprezentanței ONU în Republica Moldova.