Reguli generale pentru realizarea interviurilor cu copii
Vezi prezentarea „ Interviurile cu copiii: reguli de bază ”
În ce condiții pot fi intervievați copiii?
Potrivit
Convenției ONU cu privire la drepturile copilului
, libertatea de
exprimare a copilului trebuie să fie realizată
doar în interesul lui superior şi
fără a încălca drepturile altora.
Ghidul de bune practici pentru mass-media
„Violența împotriva copiilor: ce și
cum relatăm”
, editat de UNICEF, menționează că în unele cazuri interviurile cu
copiii sunt o oportunitate de a le face vocea auzită, deoarece:
-
Cuvintele spuse de copii sunt credibile pentru public;
-
Copiii povestesc lucruri proaspete şi interesante;
-
Copiii oferă o perspectivă asupra realităţii diferită de cea a adulţilor.
Unele subiecte – precum educaţia, jocul – afectează mai mult copiii decât
adulţii, iată de ce ei trebuie să spună ce cred despre acestea.
Un interviu îi oferă copilului sentimentul propriei valori, sporindu-i
încrederea în propriile forţe şi abilităţi.
Copilul are dreptul să știe, iar jurnalistul este obligat să îl informeze despre:
-
Scopul interviului;
-
Unde va fi difuzat, în ce ziar, la ce post de radio sau televiziune;
-
Despre ce vor vorbi în timpul interviului;
-
Care va fi rezultatul interviului, ce ar putea urma după interviu;
-
Dreptul la confidențialitate.
Niciodată nu vom încuraja fals (cu scop ascuns) un copil. Nu vom promite
ceea ce nu vom fi în stare să-i oferim (de exemplu, să-i găsiţi un membru al
familiei sau să îi ajutați pe părinții lui să își găsească un loc de muncă).
Jurnaliștii trebuie să mențină profesionismul, dar și să încerce să fie
pritenoști atunci când fac un interviu cu un copil. Nu ar trebui să arate
emoții precum dezaprobarea sau surpriza, oricât de șocant este ceea ce aude.
Jurnalistul nu va judeca/acuza copilul și nu va încerca să îl influențeze.
La fel, nu va schimba ceea ce spune copilul, de exemplu pentru a îmbunătăți
gramatica sau pentru a adăuga detalii.
În cadrul interviului, jurnaliștii vor adapta abordarea și limbajul la
vârsta copiilor cu care discută; vor vorbi suficient de clar încât copiii să
poată auzi/înțelege; vor asculta cu atenție. Discuția cu un copil poate fi
începută cu un subiect prietenos, pentru a face copiii să se simtă în largul
lor. Pe parcursul discuției, jurnalistul va rămâne calm și răbdător, nu va
ridica vocea la copii și nu îi va grăbi. La fel, vor fi oferite pauze pentru
copii, dacă acest lucru este necesar.
Cum obținem acordul informat pentru un interviu cu un copil? Discuții individuale sau în prezența unui adult?
Pentru ca interviul să nu fie o experiență traumatizantă pentru copil,
jurnalistul va cere permisiunea persoanei responsabile de copil (părinte,
tutore); va intervieva copilul în prezenţa unui adult în care el are încredere.
Jurnalistul va obține permisiunea copilului și a tutorelui acestuia pentru toate
interviurile, înregistrările video și, dacă este posibil, pentru fotografiile
documentare. Când este posibil și adecvat, această permisiune ar trebui să fie
dată în scris. Permisiunea trebuie obținută fără a constrânge în vreun fel
copilul și tutorele său și trebuie să fie o dovadă a faptului că aceștia au
înțeles că fac parte dintr-o relatare care ar putea fi diseminată la nivel
local/național.
Totodată, jurnalistul va urmări starea psihologică a copilului pe toată durata
interviului și va renunţa la interviu, dacă retrăirea traumei îl face pe copil
să sufere.
Interviul trebuie întrerupt imediat dacă devine prea dureros din punct de vedere emoţional pentru copil, atunci când:
-
Copilul începe să plângă;
-
Îşi frământă sau îi tremură mâinile;
-
Îşi acoperă gura şi faţa cu palmele;
-
Transpiră;
-
Evită privirea în timpul discursului;
-
Se joacă nervos cu obiecte mici.
Argumente pentru a nu intervieva un copil care a suferit un caz recent de abuz/violență
În general, specialiștii recomandă evitarea intervievării copiilor victime sau martori la abuzuri, din mai multe motive. În primul rând, atunci când relatează detaliile abuzului, copilul retrăieşte trauma psihică, act numit de specialiști revictimizare. Un alt motiv este că, dacă vorbește cu jurnaliștii și oferă detalii, copilul ar putea fi hărţuit, mai târziu, de abuzator. Nu merită trecut cu vederea nici faptul că, sub presiunea stresului la care este expus, copilul ar putea oferi informaţii inexacte sau care îi depășesc capacitatea de înțelegere. Soluția este să vorbim cu un adult care cunoaște cazul îndeaproape – primar, asistent social, polițist, medic, profesor, unul dintre părinți etc.
EXERCIȚIU DE CONSOLIDARE A CUNOȘTINȚELOR
-
Vizionează și analizează reportajul:
- „Nu a mai suportat maltratarea” , TV Canal 3, 2 septembrie 2016
Cât de argumentată este decizia de a intervieva copilul victimă? Cum ar fi trebuit să procedeze jurnaliștii pentru a nu-i dăuna?