Relatările despre copiii în situație cu conotație negativă: obligațiile legale și deontologice ale jurnalistului
Ce este o situație cu conotație negativă?
-
Cazurile de accidente, infracţiuni, abuz sexual, abuz fizic sau psihic, dispute familiale, sinucideri, consum de droguri, abuz de alcool etc., cu implicarea copiilor inclusiv în calitate de victime sau martori.
Legea cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei, art..4)
Vezi prezentarea „ Relatările despre copii în situații cu conotație negativă: obligațiile legale și deontologice ale jurnalistului ”
-
Violenţă împotriva copilului – forme de rele tratamente aplicate de către părinţi/reprezentanţii legali/persoana în grija căreia se află copilul sau de către orice altă persoană, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea, care includ tipurile de violență definite în art. 2 din Legea nr. 45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie;
-
Neglijarea copilului – omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a responsabilităţilor privind creşterea și educarea copilului, fapt care pune în pericol dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală sau socială, integritatea lui corporală, sănătatea lui fizică sau psihică. Neglijarea poate lua următoarele forme:
a) neglijare alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriția acestuia;
b) neglijare vestimentară – lipsa de îmbrăcăminte şi/sau de încălţăminte, în special a celor necesare pentru perioada rece a anului;
c) neglijarea igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală, condiții de locuit insalubre, care amenință viața sau sănătatea copilului;
d) neglijare medicală – lipsa ori refuzul ingrijirilor medicale necesare pentru protecția vieții, integrității corporale și a sănătății copilului, neadresarea la medici în cazuri de urgenţă;
e) neglijare educaţională – refuzul încadrării copilului într-o instituție școlară, neşcolarizarea copilului;
f) neglijare emoţională – ignorarea problemelor psihoemoționale ale copilului;
g) neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiții ori circumstanțe în care lipsa de supraveghere poate conduce la îmbolnăvirea copilului, traumatismul copilului, exploatarea copilului sau decesul acestuia.
-
Pericol iminent – circumstanțe care indică în mod cert asupra existenței elementelor constitutive ale unei infracțiuni contra vieții și/sau sănătății copilului şi care au sau pot avea impact grav asupra integrității fizice și/sau psihice a acestuia.
Reguli de bază privind scrierea materialelor despre copiii în situații cu conotație negativă, prevăzute de Codul Deontologic și de ghidurile de bune practici.
Codul Deontologic al jurnalistului din Republica Moldova
conține un capitol separat referitor la protecția copiilor.
Articolul 3.16 al Codului menționează că jurnalistul tratează cu
deosebită
acuratețe informația colectată despre copii, asigurându-se că publicarea unei
atare informații nu va avea consecințe negative (sentimente de frică, suferință
etc.) asupra acestora.
Un alt articol - 3.17, spune că jurnalistul protejează identitatea
copiilor
implicați în evenimente cu conotație negativă (accidente, infracțiuni, dispute
familiale, sinucideri, violență și abuz de orice fel etc.), inclusiv ca martori.
Înregistrările audio/video și fotografiile trebuie modificate, pentru protejarea
identității copiilor. Fac excepție situațiile în care identificarea copiilor
este de interes public și cele în care jurnalistul acționează în interesul
superior al copilului, cu sau fără acordul părinților sau al tutorilor.
În ce condiții jurnaliștii pot divulga identitatea copiilor care se află într-o situație cu conotație negativă?
În toate cazurile, jurnalistul este obligat să respecte interesul superior al
copilului:
asigurarea condițiilor adecvate pentru creșterea și dezvoltarea
armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale
personalității lui și de situația concretă în care acesta se află.
(Legea nr.
140 din 14-06-2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de
risc şi a copiilor separaţi de părinţi).
La excepție
putem include
cazurile când un copil a fost dat dispărut, a fost
răpit sau se află în pericol iminent.
(De exemplu, cazul băiețelului din
Hâncești, care a dispărut, după care a fost găsit decedat în toaleta din curtea
casei. Identitatea copilului a fost divulgată la momentul când s-a anunțat
dispariția acestuia. Beniamin, un copil de 6 ani, a fost dat dispărut la data de
26 mai 2020. Joi, 28 mai, trupul neînsuflețit al copilului a fost găsit în
veceul din curtea casei părintești. Detalii:
De asemenea, fac excepţie cazurile în care jurnalistul acţionează, cu acordul părinţilor sau tutorilor, în interesul superior al copilului.
Ce date divulgăm ca să nu dăunăm copilului?
Protecția identității copilului înseamnă să nu prezentăm public numele, prenumele copilului sau ale părinților, numele localității în care aceștia se află, adresa domiciliului. Jurnaliștii au obligația să trateze cu mare atenție și alte detalii, precum vârsta copilului, clasa/școala în care învață, numărul de copii în familie, gradul de rudenie cu alte persoane din sat/oraș. Aceste detalii, de rând cu indicarea denumirii localității, pot duce ușor la identificarea copilului. Ar trebui să ne asigurăm, de asemenea, că nu expunem copilul dacă arătăm casa sau comunitatea în care acesta locuiește.
Cum protejăm identitatea copilului, victimă sau martor la o infracțiune/ abuz/ caz de violență?
Pentru a proteja eficient identitatea unui copil victimă/martor la o infracțiune, jurnaliștii vor recurge la anonimizare:
-
Înlocuirea numelui cu inițiale sau cu un nume fictiv (cu mențiunea că acela nu este numele real al copilului);
-
Blurarea/pixelarea chipului;
-
Filmarea/fotografierea în contre-jour;
-
Filmarea din spate sau a mâinilor.
Toleranță și nediscriminare
Naţionalitatea, statutul de persoană cu dizabilităţi, sau de persoană afectată
de HIV/ SIDA, oricare alt statut social/criteriu, vor fi menționate în
materialele de presă doar dacă sunt relevante pentru textul articolului sau
relatării.
În unele cazuri, jurnaliștii prezintă în mod nejustificat profilul social al
familiei. Astfel, la nivel de percepție publică se creează falsa impresie că
situațiile de violență, accidentele casnice soldate cu moartea copilului sau
alte situații cu conotație negativă se întâmplă doar în familiile sărace, unde
părinții sunt consumatori de alcool sau se confruntă cu alt gen de probleme. Or,
de fapt, violența și accidentele casnice nu aleg statutul social și se pot
întâmpla și în familii cu venituri mari. La fel, asemenea relatări contribuie la
perpetuarea stereotipurilor, normelor sociale negative etc.
ATENȚIE: uneori părinții pot să nu-și dea seama că, divulgând identitatea copilului, îi pot face rău, adică îl pot expune la discriminare sau la noi abuzuri. Astfel, jurnaliștii au obligația să analizeze urmările care pot surveni în urma divulgării identității |
În cazul familiei copilului din Ungheni (găsit înecat în curtea inundată a casei), unii jurnaliști au prezentat cu lux de amănunte toate detaliile pe care au reușit să le afle – că familia se află la evidența asistentului social din comunitate, că tatăl minorului era agresor familial și aplica violența fizică asupra mamei și a soției sale. Potrivit poliției, copilul se juca în gospodărie, timp în care mama se ocupa de treburile casei. Aceasta l-ar fi lăsat singur pe o perioadă scurtă de timp, iar când s-a întors copilul deja nu era. Din cauza creșterii nivelul apei în râul Prut, grădina a fost inundată, iar corpul neînsuflețit al copilului a fost depistat în apele revărsate în gospodărie. În acest context, profilul social al familiei este irelevant, atâta timp cât accidentele casnice cu implicarea copiilor se întâmplă și în familii fără astfel de probleme.
Vezi și Ghidul de bune practici pentru mass-media „Violența împotriva copiilor: ce și cum relatăm” , editat de UNICEF.
Ce terminologie utilizăm?
Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști
oferă o perspectivă clară în
domeniul terminologiei pe care o vor utiliza reprezentanții mass-media în raport
cu copiii. Deci, pentru a scrie despre copii, vor fi folosite cuvinte neutre, ce
încurajează dezvoltarea şi independenţa copiilor – „copil”, „adolescent/ă”,
„tânăr/ă”, „elev/ă”,
NU
„micuţ”, nu „copilaş”, nu „pici”.
Copiii nu sunt „minori”.
În limbajul curent, acest cuvânt are o conotaţie
negativă: numaidecât unei minore i s-a întâmplat ceva rău sau un minor a comis
un delict. Simpla menţionare a comisiilor pentru minori sau a inspectoratelor
pentru minori creează deja un context negativ şi o atitudine negativă.
Prezumția nevinovăției
Un alt aspect care trebuie tratat cu acuratețe este prezumția nevinovăției. Conform Constituției Republicii Moldova (Articolul 21), orice persoană este considerată nevinovată până în momentul în care vinovăția sa este confirmată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Astfel, nu vom numi „abuzator” sau „violator” pe cineva despre care se presupune că ar fi comis un abuz sexual. Vom folosi terminologia juridică adecvată situației. Dacă persoana e sub anchetă, va fi numită, în funcție de situație, bănuit/ă, acuzat/ă, inculpat/ă, condamnat/ă. Dacă nu suntem siguri/e de statutul procesul al acesteia, vom preciza acest fapt apelând la serviciul de presă al instituției corespunzătoare (poliție, procuratură etc.)
Senzaționalul în materialele despre copii
Senzaționalul nu are ce căuta în materialele despre copiii în situație cu conotație negativă. Cu regret, acesta mai continuă să fie utilizat de unii jurnaliști, în goana după vizualizări.
De exemplu, un portal de știri a publicat un material bazat pe zvonuri culese de pe rețelele de socializare. Chiar poliția dezminte aceste zvonuri, latura senzaționalului este exploatată în titlu: „Mai are mulți copii îngropați”. Poliția, despre zvonurile privind mama care și-a abandonat un prunc în vie la Nisporeni.
EXERCIȚIU DE CONSOLIDARE A CUNOȘTINȚELOR
-
Vizionează/citește și analizează următoarele materiale video:
- Reportajul postului public de televiziune Moldova 1 despre un centru de plasament, 19 mai 2010;
- „В Тирасполе на базе школы №7 идёт набор в коррекционный класс”, TCB, 5 septembrie 2018;
- „Și-a bătut copilul și l-a închis în beci”, TV Canal Regional, 14 iunie 2012;
- „Bărbatul care a violat fetița de 4 ani, închis pe viață” , Știri.md, Jurnal,md, 23 noiembrie 2012.Care au fost greșelile deontologice ale jurnaliștilor? Cum ar fi trebuit să procedeze jurnaliștii în aceste cazuri pentru a nu dăuna copilului?