Diferențele dintre mass-media și social media. Abordarea critică a informației

Vezi prezentarea „Diferențele dintre mass-media și social media”

Rețelele de socializare sunt un spațiu virtual pentru comunicare și schimb de informații neîngrădit. Utilizatorii sunt, în același timp, consumatori, dar și generatori de informații. Cu toate acestea, generatorii de conținut de pe rețele nu poartă nici o responsabilitate pentru veridicitatea informației răspândite.

Jurnaliștii sunt și ei generatori de conținut informativ. Diferența dintre jurnaliști și utilizatorii de social media este că jurnaliștii, înainte de a publica informația, au obligația profesională și deontologică să o verifice. De asemenea, jurnalistul are și alte obligații la publicarea unei informații: să reflecte exclusiv adevărul, să o prezinte echidistant, să prezinte și reacția părții adverse dacă este vorba despre un conflict, să nu permită protagoniștilor să folosească injurii, discurs de ură etc. Utilizatorii de social media, inclusiv bloggerii, vloggerii, canalele de Telegram, nu au astfel de obligații profesionale.

În concluzie, apariția și circulația falsurilor în media la care lucrează jurnaliști profesioniști se poate întâlni mai rar decât pe rețelele sociale.

Totuși, există instituții de presă care încalcă deliberat normele deontologice și prezintă informația distorsionat, părtinitor, având scopul să manipuleze audiența, să o atragă de partea sa, să o înșele etc. Se întâmplă din cauza că aceste media sunt finanțate, direct sau indirect, de grupuri, persoane, partide cu anumite interese politice, economice sau de altă natură.

O minimă vigilență sau abordare critică a informației ne poate ajuta să ne protejăm de dezinformare. Astfel, când citim/vizionăm o informație care ne interesează, dar avem îndoieli că ea reflectă adevărul, aplicăm următorul filtru:

Filtru	Explicație
Cine difuzează informația?	O redacție de profesioniști care ține la publicul său și la reputația sa va verifica întotdeauna minuțios o informație înainte să o publice. În cazul redacțiilor care lucrează pentru politicieni sau cercuri de interese economice, e mai mare probabilitatea să fie publicate informații neverificate sau deliberat mincinoase, dar care corespund scopului urmărit de aceste cercuri.
Ce scop poate urmări această sursă?	Este important să înțelegem ce scop poate urmări instituția media difuzând o informație. Momentul difuzării este, la fel, relevant. De exemplu: Cui i-a fost convenabil, în februarie 2022, să difuzeze știri despre „comportamentul neadecvat” al refugiaților ucraineni în Moldova? Sau: De ce atunci, când situația din jurul centralei atomice din Zaporijie, Ucraina, a devenit tensionată din cauza acțiunilor militare (vara 2022), în Moldova la fel se răspândeau falsuri despre nivelul sporit de radiație? O explicație poate fi că se urmărea răspândirea panicii în rândul populației Republicii Moldova pentru ca aceasta, de teama unei catastrofe nucleare, să ceară Guvernului să nu mai susțină Ucraina și să insiste pe încheierea păcii, lucru dorit la acel moment de Rusia.
Cât de credibile sunt sursele la care se face trimitere în text/video?	Sursele la care face trimitere jurnalistul trebuie să fie concrete și citate cu nume de persoane sau denumiri de instituții. Aceasta este o dovadă a veridicității. Știrile din care nu e clar cine anume a generat o informație ar trebui tratate cu scepticism. De exemplu: „Despre refugiați s-a mai spus că ar fi generat un scandal într-un hotel din Briceni pentru că li s-a adus un meniu în limba rusă”. Atâta timp cât jurnalistul nu a identificat în ce hotel a avut loc incidentul, dacă într-adevăr a avut loc și din ce cauză, o astfel de informație se consideră neverificată, ea are valoare de bârfă/zvon, iar difuzarea ei în această formă descalifică o instituție media.
Ce limbaj este folosit?	În special în produsele informative – știri, reportaje, interviuri -, mai puțin în editoriale, unde pot fi folosite figuri de stil, limbajul utilizat trebuie să fie neutru. Când folosește etichetări de felul, „penalul”, „raiderul”, „politicianul-clovn” în loc de formule neutre de felul „politicianul cercetat penal”, „omul de afaceri aflat sub urmărire penală” jurnalistul dovedește că vrea să impună publicului o anumită opinie față de persoana despre care relatează.
Se face trimitere la date, locuri și persoane concrete?	Cu cât mai multe date concrete sunt folosite în știre, cu atât mai ușor publicul poate verifica informația. De aceea jurnaliștii care vor să răspândească falsuri sau să manipuleze opinia publică vor folosi puține repere concrete pe baza cărora publicul ar putea ajunge la adevăr.