x
Pentru a vă oferi o experiență mai bună, folosim cookies. Accept

Copilul are drepturi. Legislație internațională

Vezi prezentarea „Copilul în mass-media: rigori juridice și deontologice”


O scurtă prezentare a cadrului juridic internațional de referință/principalele prevederi:

Convenția ONU cu privire la drepturile copilului
  • Adoptată și deschisă spre semnare, ratificare și aderare prin Rezoluția Adunării Generale 44/25 din 20 noiembrie 1989.

  • Intrată în vigoare la data de 2 septembrie 1990.

  • Cel mai ratificat tratat internațional privind drepturile omului din istorie: 196 de state au semnat și au ratificat Convenția. 194 de state au aderat, cu excepția Somaliei și SUA.

  • Republica Moldova a ratificat Convenția la 12 decembrie 1990 şi acest document internațional este în vigoare pentru ţara noastră din 25 februarie 1993.

  • 20 noiembrie - este Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului, marcată în peste 180 de ţări ONU.


Scurt istoric

Ideea elaborării unui document internațional care să cuprindă drepturile copilului îi aparține lui Eglantyne Jebb (1876-1928), care a fondat prima organizație Salvați Copiii în 1919, la Londra. Motiv: consecințele Primului Război Mondial și ale Revoluției Bolșevice din Rusia (mii de copii mureau zilnic din cauza bolilor și a foametei în toate țările Europei). Scop: a crea o organizație internațională în măsură să intervină și în zonele unde protecția copilului nu era aplicată, iar conceptul de drepturile copilului era inexistent. Programele dezvoltate în acea vreme urmăreau în special combaterea foametei și asigurarea asistenței medicale copiilor. Eglantyne Jebb a conceput și a promovat adoptarea, în 1924, de către Liga Națiunilor (astăzi, Organizația Națiunilor Unite), la Geneva, a Declarației Drepturilor Copilului, primul document internațional prin care comunitatea internațională a afirmat urgența protecției copiilor împotriva abuzurilor și neglijenței, cerând statelor membre să-și asume responsabilitatea și să aloce resurse în acest sens. Declarația nu a avut putere executorie în dreptul internațional.
În 1959 UNICEF a emis Declarația Drepturilor Copilului, o formă extinsă a Declarației de la Geneva. Declarațiile din 1924 și din 1959 reprezintă sursele de inspirație folosite la redactarea Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989.
Cele patru principii de bază ale Convenției: non-discriminarea; devotamentul față de interesul superior al copilului; dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare; respectul pentru punctele de vedere ale copilului.

Convenția OIM privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediata în vederea eliminării lor
  • În vigoare de la 19 noiembrie 2000.

  • Convenția a fost ratificată de toate cele 187 de state-membre OIM.

  • Republica Moldova a ratificat Convenția în februarie 2002.


Interesul superior al copilului:

  • „Omenirea datorează copilului ce-i mai bun din ceea ce poate oferi”. (Declarația drepturilor copilului adoptată de Liga Națiunilor în 1924).

  • „Copilul se va bucură de o protecție specială şi i se vor oferi facilități prin lege şi prin mijloace menite să-i asigure o dezvoltare fizică, mentală, spirituală şi socială normale, în condițiile libertății şi demnității. În adoptarea legilor necesare realizării acestui scop se va avea în vedere interesul superior al copilului”. (Declarația drepturilor copilului adoptată în 1959 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite).

  • „În toate problemele referitoare la căsătorie şi relațiile de familie interesul superior al copilului va prevala în toate situațiile”. (art. 16 alin. 1 lit. d) din Convenția cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii).

  • „În toate deciziile de plasament, interesul superior al copilului, în mod deosebit nevoile sale de afecțiune şi dreptul la securitate şi grijă continuă, vor prevala” (art. 5 din Declarația Națiunilor Unite din 1986 cu privire la plasament şi adopție).

  • „În toate măsurile privitoare la copii, adoptate de orice persoană sau autoritate, interesul superior al copilului va prevala”. (art. 4 alin.1 din Carta asupra drepturilor şi bunăstării copilului african).

  • „În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătoreşti, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”. (art. 3 alin. 1 din UNCRC)

Criterii de determinare a interesului superior al copilului:

  • Nevoile fizice, emoționale, psihologice ale copilului având în vedere vârsta şi etapa de dezvoltare

  • Identitatea culturală, religioasă, lingvistică, spirituală a copilului, apartenența la o anumită etnie

  • Opiniile şi preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil

  • Istoricul copilului

  • Orice formă de violență din familie

  • Orice plan propus pentru îngrijirea şi creşterea copilului

  • Natura, forța şi stabilitatea relației dintre copil şi fiecare dintre părinți, membrii familiei restrânse şi extinse

  • Orice decizie a instanței cu privire la copil relevante pentru siguranța şi bunăstarea copilului

  • Capacitatea tuturor persoanelor cu privire la care decizia instanței se poate aplica, de a comunica, coopera în chestiuni care privesc copilul, de a contribui la creşterea şi dezvoltarea acestuia.

Dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice, a vieții intime, private şi de familie

  • Nici un copil nu va fi supus unei imixiuni arbitrare sau ilegale în viața sa privată, în familia sa ori în corespondența sa, precum şi nici unui fel de atac ilegal la onoarea şi reputația sa. (art. 16 din UNCRC)

  • Dreptul copilului la respectarea vieții de familie include: dreptul de a fi îngrijit de părinți; dreptul de a întreține relații personale cu ambii părinți; dreptul de a nu fi separat de părinți cu excepția cazului în care acest lucru este în interesul superior al copilului; dreptul la reîntregirea familiei.

  • Copiii instituționalizați sunt în egală măsură titulari ai acestor drepturi, autoritățile publice fiind obligate să ia măsuri pentru ca standardele cu privire la serviciile speciale să impună inclusiv crearea unor spații care să permită desfăşurarea vieții intime şi private.

Pliant: Copilul are drepturi

COPILUL ARE DREPTURI

din Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului

Copilul are dreptul:
  • La viață

  • La un nume, de a dobândi o cetăţenie, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit de părinți

  • De a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele şi relaţiile familiale.

  • Să nu fie separat de părinţii săi

  • De a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu părinții, dacă a fost separat de ei

  • Ca orice cerere depusa de el sau de părinţii lui, în vederea reîntregirii familiei, să fie examinată operativ, cu bunăvoința și umanism

  • De a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, când aceștia au reşedinţa în state diferite

  • De a părăsi orice ţara (ca și părinții), inclusiv propria ţară, şi de a reveni în propria ţară

  • De a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte

  • De a fi ascultat în orice procedura judiciară sau administrativă care îl priveşte

  • La libertatea de exprimare

  • La libertatea de gândire, de conștiință şi religie

  • La libertatea de asociere şi la libertatea de întrunire paşnică

  • De acces la informaţie şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale

  • De a beneficia de serviciile şi aşezămintele de îngrijire a copiilor

  • Ca interesele sale să primeze în cazul adopției

  • De a se bucura de cea mai buna stare de sănătate posibila şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare

  • De a beneficia de asistenţa socială, inclusiv de asigurări sociale

  • De a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituală, morala şi socială

  • La recuperarea pensiei alimentare de la părinţii săi atât în țară, cat şi în străinătate

  • La educaţie pe baza egalităţii de șanse

  • La învăţământul primar obligatoriu şi gratuit

  • La diferite forme de învăţământ secundar, atât general, cat şi profesional

  • De acces la învăţământul superior, în funcţie de capacitatea fiecăruia

  • De acces la informarea şi orientarea şcolară şi profesională

  • De a-i fi aplicate măsuri de disciplina şcolară într-un mod compatibil cu demnitatea sa ca ființă umană

  • La viaţa culturală proprie, de a-şi declara apartenenţa religioasă şi de a-şi practica propria religie, de a folosi limba proprie

  • La odihnă şi la vacanță, de a practica activităţi recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viaţa culturală şi artistică

  • Să fie angajat în câmpul muncii de la vârsta minimă fixată de stat

  • La o viaţa împlinită şi decenta, indiferent de dezabilitățile fizice şi mentale

  • La îngrijiri speciale şi la ajutor în cazul dezabilităților fizice şi mentale

  • La recuperare fizica şi psihologică şi la reintegrare socială, dacă este victima unei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz

Copilul are dreptul să fie protejat:
  • Împotriva imixtiunii arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenta sa

  • Împotriva informaţiilor şi materialelor care dăunează bunăstării sale

  • Împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual

  • Prin asistenţă specială din partea statului în cazul când este lipsit de mediul său familial sau când nu poate fi lăsat în acest mediu

  • Prin asistenţă umanitară corespunzătoare în cazul în care caută să obţină statutul de refugiat sau în care este considerat refugiat

  • În cazul în care părinţii sau alţi membri ai familiei nu pot fi găsiți

  • Împotriva exploatării economice

  • De a nu fi constrâns la vreo muncă ce comportă vreun risc pentru educaţia, sănătatea sau dezvoltarea sa

  • Contra folosirii de stupefiante şi substanţe psihotrope, contra folosirii sale în scopul producerii şi al traficului ilicit de astfel de substanţe

  • Contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenta sexuală

  • De răpire, vânzare şi trafic de copii

  • Contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunăstării sale

  • Pentru a nu fi supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante

  • Împotriva pedepsei capitale sau pe viață, dacă nu a atins vârsta de 18 ani

  • Pentru a nu fi privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar

  • Conform dreptului umanitar internaţional, în caz de conflict armat

  • Pentru a nu participa direct la ostilități, sub vârsta de 15 ani

  • Pentru a nu fi înrolat în forţele armate, sub vârsta de 15 ani

Copilul bănuit sau acuzat de o încălcare a legii penale are dreptul:
  • La un tratament conform cu simțul demnităţii şi al valorii personale

  • De a fi prezumat nevinovat până la stabilirea vinovăției sale conform legii

  • De a fi informat în cel mai scurt termen şi direct despre acuzațiile care i se aduc

  • La examinarea, fără întârziere, a cauzei sale de către o instanţa independentă, în prezența asistenţei juridice sau a părinţilor săi

  • De a nu fi constrâns să depună mărturie sau să mărturisească că este vinovat

  • De a recurge la o cale de atac dacă se dovedeşte ca a încălcat legea penală

  • De a fi asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege limba utilizată

  • La respectarea deplină a vieţii sale private, în toate fazele procedurii.

Copilul privat de libertate are dreptul:
  • Să fie tratat cu omenie şi cu respectul cuvenit demnităţii umane

  • Să fie separat de adulți

  • Să menţină contactul cu familia sa prin corespondență şi vizite

  • Să aibă acces rapid la asistenţă juridică

  • Să conteste legalitatea privării lui de libertate

  • La judecarea în procedura de urgență a cazului respectiv.

Cele mai grave forme ale muncii copiilor:
  • Toate formele de sclavie

  • Vânzarea de copii

  • Comerțul cu copii

  • Subjugarea pentru datorii

  • Munca de servitor

  • Munca forțată sau obligatorie

  • Recrutarea forțată sau obligatorie a copiilor în vederea utilizării lor în conflictele armate

  • Utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, producției de material pornografic sau de spectacole pornografice

  • Utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activități ilicite, mai ales pentru producția și traficul de stupefiante

  • Muncile susceptibile sa dăuneze sănătății, securității sau moralității copilului.

EXERCIȚII DE CONSOLIDARE A CUNOȘTINȚELOR
Răspundeți la următoarele întrebări:

  • 1. Ce este interesul superior al copilului?
    2. În ce constă dreptul copilului de a-și păstra identitatea, dreptul copilului la protecția imaginii și a vieții sale private?
    3. Care alte drepturi ale copilului sunt garantate la nivel internațional?

Platforma de e-learning a fost elaborată de Asociația Presei Independente (API) în cadrul proiectului “Consolidarea capacității jurnaliștilor de pe malul stâng al Nistrului de a reflecta activ și etic drepturile copilului”, realizat de API în parteneriat cu UNICEF Moldova, în cadrul Programului comun al ONU "Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului", cu suportul financiar al Suediei. Opiniile autorilor API nu neapărat coincid cu opinia Reprezentanței ONU în Republica Moldova.