autoritățile tutelare locale – primarii satelor, orașelor; în municipiile Chișinău și Bălți, autoritățile tutelare teritoriale exercită și atribuțiile de autoritate tutelară locală, cu excepția unităților administrativ-teritoriale autonome din componența acestora, în cadrul cărora atribuțiile de autoritate tutelară locală sunt exercitate de primarii unităților administrativ-teritoriale respective;

autoritățile tutelare teritoriale – agențiile teritoriale de asistență socială (prin intermediul structurilor teritoriale de asistență socială), Direcția generală pentru protecția drepturilor copilului din Chișinău, Direcția principală a sănătății și protecției sociale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia;

Specialiștii pentru protecția drepturilor copilului – funcționari în cadrul primăriilor care realizează activități de suport pentru îndeplinirea atribuțiilor autorității tutelare locale; exercită funcția de manager de caz în cadrul examinării cazurilor de violență, neglijare, exploatare și trafic al copilului. Legea nr. 140 din 13.06.2013 cu privire la protecția specială a copiilor în situații de risc și a copiilor separați de părinți prevede angajarea acestora;

Asistenții sociali comunitari – angajați ai agențiilor teritoriale de asistență socială, care își desfășoară activitatea la nivel local; în lipsa specialistului pentru protecția drepturilor copilului, exercită funcția de manager de caz în cadrul examinării cazurilor de violență, neglijare, exploatare și trafic al copilului;

Angajații poliției – polițiștii din cadrul posturilor/sectoarelor de poliție locale, ofițerii de urmărire penală, angajații Centrului pentru combaterea crimelor cibernetice, Centrului pentru combaterea traficului de persoane și alți angajați ai poliției cu atribuții de investigații și cercetare;

Lucrătorii instituțiilor medico-sanitare – lucrătorii medicali la nivelul asistenței medicale primare, asistenței medicale de urgență prespitalicească, asistenței medicale specializate de ambulator și spitalicești. Monitorizarea implementării de către lucrătorii instituțiilor medico-sanitare a mecanismelor intersectoriale de cooperare în domeniul prevenirii și combaterii violenței față de copii este realizată de către specialiștii principali în asistența mamei și copilului din cadrul spitalelor raionale, în mun. Chișinău – de către Direcția Sănătate a mun. Chișinău, iar în mun. Bălți – de către Serviciul Sănătate.

Lucrătorii instituțiilor de învățământ – angajații instituțiilor de învățământ preşcolar, primar, secundar, special, secundar profesional şi mediu de specialitate. În fiecare instituție de învățământ există un coordonator al activităţilor de prevenire, identificare, raportare, referire şi asistenţă în cazurile de abuz faţă de copii. Un/o astfel de specialist/ă se regăsește și în fiecare Direcție municipală/raională Educație.

La fel, abilitați cu protecția copilului, în funcție de caz, sunt procurorii, judecătorii, angajații serviciilor sociale, inspectorii de muncă, specialiștii din cadrul altor instituții ce intră în contact cu copiii (biblioteci, case de cultură, centre de creație, instituții cu profil sportiv).

Evaluarea este dispusă imediat după primirea sesizării pentru a stabili dacă se confirmă suspecția de abuz și сare este gradul de pericol pentru viața și sănătatea copilului. Este realizată de către managerul de caz, în comun cu membrii echipei multidisciplinare desemnați prin dispoziție de către autoritatea tutelară locală.

Evaluarea inițială se realizează:

a) imediat – în cazul în care în sesizare se conţin informaţii despre existenţa unui pericol iminent pentru viața și sănătatea copilului;

b) în decurs de 24 de ore în celelalte cazuri.

În cadrul evaluării iniţiale, unul dintre specialiștii implicați în procesul de evaluare a situației copilului realizează interviul de protecţie cu acesta. În procesul de planificare a acțiunilor de evaluare, membrii echipei multidisciplinare desemnează pentru realizarea interviului specialistul care îi inspiră copilului mai multă încredere.

Conform art. 9, p. 2 al Legii nr. 140 din 13.06.2013 cu privire la protecția specială a copiilor în situații de risc și a copiilor separați de părinți , în cazurile în care se suspectează că acel copil a fost supus uneia sau mai multor forme de violență în cadrul familiei, pentru a nu prejudicia informațiile pe care specialiștii urmează să le obțină, acțiunile de evaluare inițială, inclusiv interviul de protecție se realizează fără acordul/informarea reprezentanților legali (părinții, persoana în grija căreia se află copilul).

Dacă în urma evaluării iniţiale se confirmă situația de violenţă, neglijare, exploatare sau trafic al copilului, autoritatea tutelară locală dispune imediat luarea în evidenţă a acestuia, deschiderea dosarului şi realizarea managementului de caz, conform procedurii aprobate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei și, în caz de necesitate, indică specialiştii din domeniul ocrotirii sănătăţii, învăţământului, organelor de ocrotire a normelor de drept, care urmează să participe la procesul de evaluare complexă.

Dacă în urma evaluării inițiale se constată existența pericolului iminent pentru viața și sănătatea copilului atunci autoritatea tutelară locală/poliția asigură imediat aplicarea măsurilor urgente de protecție a acestuia (cel mult în 24 de ore), inclusiv în afara orelor de program. În funcție de specificul cazului, vor fi aplicate următoarele măsuri urgente de protecție:

Ordinul de restricție de urgență/Ordonanța de protecție

Dacă doar unul dintre părinți/persoanele în grija cărora se află copilul prezintă pericol pentru viața și sănătatea acestuia, atunci angajatul poliției va emite Ordinul de restricție de urgență pentru o perioadă de maxim 10 zile.

Dacă pericolul se menține la momentul expirării perioadei de aplicare a Ordinului de restricție de urgență, autoritatea tutelară locală va solicita în instanța de judecată aplicarea Ordonanței de protecție, care se instituie pentru maxim 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii ulterioare a acesteia. Acțiunea ordinului de restricție de urgență, în acest caz, se prelungește de drept şi încetează odată cu punerea în aplicare a măsurilor de protecție stabilite de instanța de judecată. Autoritățile tutelare trebuie să se asigure că depun cererea privind aplicarea ordonanței de protecție în perioada de acțiune a ordinului de restricție de urgență.

Luarea copilului de la părinți/persoana în grija căreia acesta se află

Copilul este luat din familie doar în situația în care ambii părinți/persoane în grija cărora se află/ unicul părinte prezintă pericol pentru viața și sănătatea lui. Autoritatea tutelară locală are obligația de a înștiința în termen de 24 de ore Procuratura teritorială despre faptul că a dispus luarea copilului din familie și de a depune în termen de 3 zile lucrătoare o cerere în instanța de judecată privind luarea copilului de la părinți, cu sau fără decădere din drepturile părintești. Respectarea termenelor are o importanță majoră, altfel autoritățile având obligația să întoarcă copilul părinților.

Plasamentul de urgență

Plasamentul de urgență se aplică drept măsură urgentă de protecție pentru copiii care au fost luați de la părinți conform procedurii descrise în alineatul anterior, precum și în cazul copiilor identificați în stradă, fără supraveghere.

Copilului i se asigură plasament de urgență pe un termen de 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii acestuia până la 45 de zile. La stabilirea plasamentului de urgență, autoritățile trebuie să ia în calcul cu precădere familia extinsă a copilului și serviciile de îngrijire de tip familial.

La momentul elaborării acestui curs, este dificil de aplicat acest mecanism în raport cu situația „copiilor străzii”, care de cele mai multe ori refuză să meargă în servicii de plasament, iar dacă sunt totuși plasați, părăsesc aceste servicii. Această categorie de copii necesită o abordare specifică, inclusiv prin asigurarea accesului la mai multe tipuri de servicii specializate care să asigure transferul treptat într-un serviciu de plasament.

Evaluarea complexă se realizează în maxim 10 zile de către echipa multidisciplinară, fiind ghidată de managerul de caz. În cadrul evaluării, sunt stabiliți factorii care au condus la comiterea actelor de violență asupra copilului, factorii de risc și factorii de protecție, precum și nevoile complexe ale copilului și familiei.

În baza informațiilor constatate în cadrul evaluării complexe, echipa multidisciplinară elaborează și implementează Planul individual de asistență a copilului și familiei.

Pe parcursul implementării planului, specialiștii fac schimb de informații și sesizează imediat autoritatea tutelară locală în cazul în care identifică o situație ce prezintă pericol iminent pentru viața și sănătatea copilului – pentru aplicarea măsurilor urgente de protecție.

Rolul serviciilor specializate este unul foarte important în cadrul implementării planurilor individuale de asistență a copiilor, acestea contribuind esențial la evaluarea impactului acțiunilor de violență, la evitarea revictimizării copiilor în cadrul procedurilor legale, la reabilitarea psihologică a copiilor și la dezvoltarea capacității parentale a îngrijitorilor/părinților. În acest sens, este important să fie asigurat accesul copiilor victime sau martori ai infracțiunilor la servicii de asistență integrată a copiilor victime sau martori ai infracțiunilor – conform modelului Barnahus (bună practică promovată la nivel european ce presupune oferirea serviciilor sub același acoperiș); accesul copiilor, dar și al părinților, persoanelor în grija cărora se află copiii, la servicii de asistență psihologică care să asigure reabilitarea pe termen lung a acestora, la servicii pentru persoanele ce suferă de adicții etc.

Planul individual de asistență este revizuit la necesitate, dar nu mai rar decât o dată la 6 luni.

Dosarul este închis în momentul în care echipa multidisciplinară, în procesul de revizuire a planului individual de asistență, constată progrese durabile în dinamica cazului.