Sesiunea III
Ce este violența împotriva copiilor
Ce este violența împotriva copiilor
Ce este violența față de copii în bază de gen
Care sunt factorii de risc pentru violența împotriva copiilor
Ce consecințe are violența asupra copiilor
Tipurile de violență împotriva copiilor în mediul offline
Tipurile de violență împotriva copiilor în mediul online
Stereotipuri privind violența față de copii
Descarcă prezentarea PPT_Sesiunea III
Ce este violența împotriva copiilor
Legislația națională definește violenţa împotriva copilului ca forme de rele tratamente aplicate copilului de către părinţi/reprezentanţii legali în grija cărora se află sau de către orice altă persoană, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii copilului şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea, care includ tipurile de violență definite în art. 2 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie.
Se subînțeleg a fi violență împotriva copilului inclusiv situațiile în care acesta este martor la acte de violență îndreptate în special împotriva ființelor dragi (oameni, animale de companie). Copilul trăiește astfel de acțiuni cu aceeași intensitate de parcă el însuși este expus actului de violență.
Violența online este un termen relativ nou și încă nu este definit în legislația Republicii Moldova. Ghidul „Intervenția specialiștilor în cazuri de violență online elaborat de Centrul Internațional „La Strada” în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării (2021), definește violența online față de copii ca fiind utilizarea sistemelor informatice pentru a provoca, facilita sau amenința cu aplicarea violenței asupra copiilor, ce are ca rezultat sau poate provoca daune ori suferințe fizice, sexuale, psihologice sau economice și poate include exploatarea circumstanțelor, caracteristicilor sau vulnerabilității acestora.
IMPORTANT! Copiii pot fi supuşi violenţei de către persoane cunoscute sau de către străini în toate mediile în care copilul se poate afla: familie, instituţii de învăţământ, instituții medicale, servicii de plasament, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.
Ce este violența față de copii în bază de gen
Violența în bază de gen în cazul copiilor se referă la acțiunile de violență sexuală, fizică și emoțională care au la bază criteriul de gen, inclusiv cele care au loc din cauza neacceptării identității de gen a persoanei.
Legătura dintre violența de gen și violența față de copii este evidentă pe câteva dimensiuni:
Pe de o parte, stereotipurile de gen adesea sunt factorul ce declanșează violența, atât în raport cu fetele, cât și în raport cu băieții.
Percepția tradițională despre faptul că bărbații trebuie să aibă poziție dominantă, iar femeia – de supunere, conduce la violență de gen în raport cu fetele, atât din partea unor bărbați adulți, cât și din partea unor băieți. Fiind convinși de superioritatea lor, ei recurg inclusiv la acțiuni de hărțuire și abuz sexual, utilizând forța și amenințările, dar și mecanisme mai subtile de presiune psihologică, сum ar fi, de exemplu, manipularea.
Deseori, stereotipurile cu privire la identitatea de gen conduc la abuz fizic și emoțional în raport cu unii copii, în special adolescenți, aspectul exterior al cărora și modul în care se manifestă nu corespunde identității de gen atribuite sexului lor biologic. În cazul fetelor – atunci când aspectul lor exterior și comportamentul nu se încadrează în reprezentările „tradiționale” despre feminitate. În cazul băieților – atunci când aceștia nu corespund normelor tradiționale cu privire la cum trebuie să fie un „bărbat adevărat”, fiind suspectați că au o altă identitate de gen decât cea atribuită sexului biologic. Ei pot fi etichetați, umiliți, respinși, bătuți de către părinți/rude apropiate, membri ai comunității, semeni. Pot fi, de asemenea, supuși abuzului sexual, în special din partea membrilor comunității bărbați/semenilor băieți.
Din păcate, și unii profesioniști nu au depășit aceste stereotipuri, motiv din care copiii nu raportează cazurile, fiindu-le frică că vor fi judecați. Astfel, în asemenea cazuri, violența devine sistematică.
Pe de altă parte, rolurile sociale tradiţionale bazate pe stereotipurile de gen tind să accentueze în mod natural și inegalitatea de putere dintre adulţi și copii, fapt ce la fel conduce la aplicarea violenței față de copii.
Totodată, există un risc sporit că băieții care sunt educați într-un mediu ce respectă normele tradiționale de gen vor prelua modelele comportamentale ale taților/buneilor și ale altor bărbați adulți din familia biologică sau lărgită, inclusiv comportamentele violente în raport cu femeile și fetele din familie și/sau din afara ei. În acest mod, ei vor perpetua violența de gen și violența față de copii din generație în generație.
Și mai gravă e situația fetelor din familiile care fac parte din unele confesiuni religioase în care drepturile membrelor de familie sunt limitate, iar educația fetelor și băieților este semnificativ diferențiată. Fetelor le este restricționat dreptul la comunicare, inclusiv la întrevederi cu prietenii, le este interzis accesul la internet, le este restricționat modul în care se pot îmbrăca etc. Diferențele culturale fac mai dificilă intervenția profesioniștilor.
Care sunt factorii de risc pentru violența împotriva copiilor
Modelul ecologic de prezentare a factorilor de risc pentru abuzul copilului ( Preventing Child Maltreatment: a guide to taking action and generating evidence , WHO, 2006) indică asupra a 4 grupuri de factori ce pot duce la violența în raport cu copiii: individuali, la nivel interpersonal, la nivel de comunitate și de societate.
Analizând factorii prezentați de modelul menționat, se poate înțelege că violența față de copii are loc din următoarele motive:
- Unii adulți și unii copii au experimentat în trecut acte de violență sau alte experiențe traumatizante care conduc la un nivel înalt al agresivității, la nevoia de a deține puterea și controlul;
- Unii adulți au probleme de sănătate mintală sau se confruntă cu diverse dependențe (consum de alcool și/sau droguri, jocuri de noroc etc.) care, de asemenea, conduc la agresivitate sau la neglijarea nevoilor copiilor;
- Adulții care au în îngrijire copii cu probleme de sănătate fizică sau mintală sunt copleșiți/obosiți, motiv din care uneori nu-și pot controla furia;
- Unii adulți/copii se confruntă cu probleme de ordin interpersonal (separare/divorț, discriminarea familiei pe motive etnice/religioase, doliu, probleme de sănătate ale unor membri ai familiei etc.);
- Accesul părinților la programe de educație parentală, în cadrul cărora ar putea să învețe metode pozitive de educație a copiilor, în conformitate cu particularitățile de vârstă ale acestora, este unul limitat/fragmentar;
- Sunt lipsă abilitățile de gestionare a emoțiilor (agresivității, furiei în mod special) atât la adulți, cât și la copii. Sistemul educațional nu pune accent pe dezvoltarea abilităților de acest fel;
- Accesul părinților la programe de educație parentală, în cadrul cărora ar putea să învețe metode pozitive de educație a copiilor, în conformitate cu particularitățile de vârstă ale acestora, este unul limitat/fragmentar;
- În societate există un grad înalt al stereotipurilor care încurajează tolerarea disciplinării abuzive a copiilor, inclusiv a stereotipurilor ce țin de inegalitatea de gen;
- Răspunsul specialiștilor abilitați cu protecția copilului nu întotdeauna este unul prompt și coordonat, fapt ce îi încurajează pe abuzatori să aplice în continuare violența și îi descurajează pe copii/membrii comunităților să raporteze cazurile de abuz;
- Politicile locale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei față de copii sunt lipsă ori sunt insuficiente.
Conform Ghidului pentru profesioniști „Ce este exploatarea sexuală online a copiilor” (2019), elaborat de Centrul Internațional „La Strada”, în cazul abuzului sexual și exploatării sexuale online, pot fi adăugați următorii factori de risc:
- Percepția eronată despre relațiile de iubire și modul cum acestea se manifestă, în special online, percepție care îi determină pe copii să considere fotografiile intime drept simbol al dragostei;
- Izolarea socială sau dificultățile de integrare socială, care îi determină să își caute prieteni online;
- Relațiile complicate cu părinții și lipsa unui mediu de încredere acasă.
Ce consecințe are violența asupra copiilor
Consecințele violenței asupra copiilor sunt de ordin emoțional, comportamental și de dezvoltare, iar gravitatea lor depinde de mai mulți factori:
- vârsta copilului
- temperamentul și personalitatea
- gradul lui de vulnerabilitate și de reziliență
- gravitatea abuzului
- prezența violenței și a amenințărilor
- disfuncțiile familiale
Pe de altă parte, prezența factorilor protectori ar putea atenua gravitatea consecințelor.
În funcție de prezența factorilor care fie le agravează, fie le atenuează starea psiho-emoțională, copiii prezintă consecințe de gravitate diferită – de la tulburări de dispoziție la anxietate, stări depresive, hipervigilență, irascibilitate crescută, revenire permanentă la trăirile legate de circumstanțele traumei etc. Mulți copii manifestă un grad înalt de anxietate și frică, reacții agresive, iar în cazul copiilor abuzați sexual există o mai mare probabilitate că aceștia vor prezenta comportamente sexualizate.
În cazul copiilor mai mici poate surveni regresul în dezvoltare, pierderea unor competențe dobândite anterior și revenirea enurezisului nocturn.
Cele mai grave consecințe care pot surveni sunt depresia, dizabilitatea și chiar decesul copilului, urmare a producerii leziunilor grave, a neglijării severe, a actelor de suicid.
În situațiile de violență care se întâmplă public pe internet, precum și în cazurile de violență care sunt făcute publice în spațiul online, consecințele pot fi agravate de comentariile utilizatorilor de rețele – copiii victime deseori sunt învinuiți, judecați ori jigniți.
Explicații suplimentare despre consecințele violenței asupra copiilor vă oferă psihologa Viorica Adăscăliță.
Violență fizică – vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar.
Violență psihologică – impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a frecventării instituţiei de învățământ; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar.
Violență sexuală – orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu copilul, inclusiv prin mângâieri, sărutări, atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acţiuni cu efect similar.
Vârsta consimțământului sexual în Republica Moldova este 16 ani. Întreținerea raporturilor sexuale cu un copil sub această vârstă este ilegală, chiar dacă actul sexual nu este unul forțat. În acest sens, conform art. 174 din Codul penal al R. Moldova nu este pasibilă de răspundere penală persoana care a întreținut cu un copil mai mic de 16 ani raporturi sexuale neforțate, dacă aceasta este la nivel apropiat cu victima în ceea ce privește vârsta, dezvoltarea fizică și psihică.
Neglijarea la fel este o formă de violență și presupune omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copilului, fapt care pune în pericol dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală ori socială, integritatea lui corporală, sănătatea lui fizică sau psihică. Neglijarea copilului se poate manifesta în mai multe feluri:
- neglijare alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriţia acestuia;
- neglijare vestimentară – lipsirea de îmbrăcăminte sau de încălţăminte, în special de cele necesare pentru perioada rece a anului;
- neglijare a igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală, condiţii de locuit insalubre, care ameninţă viaţa ori sănătatea copilului;
- neglijare medicală – lipsa ori refuzul îngrijirilor medicale necesare pentru protecţia vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii copilului, neadresarea la medici în cazuri de urgenţă;
- neglijare educaţională – refuzul încadrării copilului într-o instituţie şcolară, neşcolarizarea copilului;
- neglijare emoţională – ignorarea problemelor psiho-emoţionale ale copilului;
- neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiţii ori circumstanţe în care lipsa de supraveghere poate conduce la îmbolnăvirea, traumatizarea, exploatarea sau decesul copilului;
Exploatarea prin muncă a copilului – munca ce prin natura sa ori prin condiţiile în care se exercită este susceptibilă de a dăuna sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului.
Traficul de copii – recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scop de exploatare, chiar dacă aceste acţiuni nu se realizează cu aplicarea vreunuia din mijloacele de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani sau de beneficii de orice gen pentru a obţine consimțământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării acesteia;
Bullyingul – o formă de agresivitate care se manifestă în relațiile dintre copi și se referă la acele comportamente prin care un copil sau un grup de copii rănește (dăunează, provoacă suferință, neputință, aduce prejudicii demnității personale) în mod intenționat și repetat pentru a obține beneficii sociale (statut, putere, influență în grupul de semeni, prestigiu, popularitate, etc.) și există un dezechilibru de putere între copilul/grupul care rănește și copilul rănit. Pentru informații detaliate despre această formă de agresivitate, modalitățile de prevenire și ajutor, o resursă bună este www.stopbullying.md.
Conform ghidurilor „Intervenția specialistului în cazuri de violență online” și „Ce este exploatarea sexuală online a copiilor” elaborate de Centrul Internațional „La Strada”, există următoarele tipuri de abuz on-line față de copii:
Hărțuirea în mediul virtual – mesaje nedorite ce au caracter sexual; propuneri indecente sau care au caracter ofensator pe rețele sociale ori aplicații chat; amenințări cu aplicarea violenței fizice ori a violenței sexuale, recepționate prin mesaje text sau online; discurs instigator la ură, ceea ce presupune limbaj care denigrează, insultă, amenință un grup anumit de persoane;
Exploatarea sexuală și abuzul sexual al copiilor – o formă de abuz sexual care presupune utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicație în scopul exploatării sexuale a copiilor;
Pornografia non-consensuală – distribuirea imaginilor copiilor ce prezintă conținut sexual fără acordul lor;
Extorcarea sexuală (Sextortion) – producerea sau utilizarea imaginilor sau/și videourilor ce au caracter sexual și reprezintă un copil, în scopuri sexuale, financiare sau pentru alte câștiguri personale. Uneori, materialele ce reprezintă abuzul sexual al copilului sunt autoproduse, în rezultatul acțiunilor de manipulare din partea abuzatorului;
Transmisiunea live a abuzului sexual (video chat) – angajarea copilului într-o conduită sexuală reală ori simulată explicit, prin care sunt reprezentate organele sexuale ale acestuia. Aceste activități sunt desfășurate și transmise direct unei anumite audiențe prin intermediul tehnologiilor informaționale și de comunicații;
Ademenirea copilului în scopuri sexuale;Expunerea copilului la conținuturi ce au caracter sexual;
Încălcarea inviolabilității vieții private a copilului:
- Furt de identitate
- Preluarea datelor personale fără acordul copilului
- Folosirea informațiilor personale cu scopul compromiterii reputației.
Cercetarea internațională „Vocile copiilor și îngrijitorilor pentru o experiență online mai sigură” arată că pe lângă tipurile de abuz online consacrate, apar noi riscuri online pentru copii, cum ar fi materialele de abuz sexual generate de inteligența artificială, dar și riscurile asociate cu realitatea extinsă și cu extorcarea sexuală financiară.
Stereotipuri privind violența față de copii
Mass-media are un rol deosebit de important în combaterea stereotipurilor ce promovează/mențin toleranța ridicată a societății față de violența împotriva copiilor și care uneori afectează intervenția profesioniștilor.
O palmă la fund din când în când nu este violență; bătaia este ruptă din rai; unde bate mama/tata crește; un copil trebuie să știe de frica părinţilor – sunt expresii încă des întâlnite în societate și reprezintă, de fapt, stereotipuri care promovează/justifică violența față de copii.
A făcut ceva dacă l-a pedepsit așa – este un stereotip care, pe lângă faptul că justifică violența față de copii, mai și transferă vina adultului care a comis actul de violență pe copil.
Și pe mine m-au bătut părinții și am devenit om – acest stereotip este, de fapt, un mecanism de apărare, prin care persoana justifică acțiunile abuzive ale părinților.
O mare parte a societății împărtășește convingerile menționate mai sus, întrucât nu cunoaște gravitatea consecințelor violenței asupra copiilor și nici metode pozitive de disciplinare potrivite pentru diferite vârste.
Un copil este proprietatea părinţilor, de aceea fac ce vor cu el – legat de acest stereotip, media ar trebui să transmită mesajul că un copil este o personalitate individuală, deținătoare de drepturi, iar părinții/persoanele care îl îngrijesc, dar și profesioniștii și alte persoane au obligația să le respecte.
Copiii trebuie să se înveţe de mici cu greul/cu munca – e un stereotip care promovează exploatarea prin muncă a copiilor. E bine ca jurnaliștii să informeze publicul larg cu privire la faptul că implicarea copilului în diverse munci este o formă de violență atunci când dăunează sănătății acestuia sau este în detrimentul educației lui; că este încurajată implicarea copiilor în munci pe potriva vârstei și gradului de dezvoltare a acestora, fapt care contribuie la dezvoltarea deprinderilor de viață.
Copiii își cunosc foarte bine drepturile, nu și obligațiile – un stereotip foarte des întâlnit nu doar printre părinți/îngrijitori, dar și printre profesioniștii abilitați cu protecția copilului. Argumentul pentru combaterea acestui stereotip este faptul că în conformitate cu legislația națională și internațională, copiii sunt deținători de drepturi (cu excepția normelor prevăzute de Codul penal pentru copiii mai mari de 14 ani), iar adulții sunt deținători de obligații în raport cu ei. Pentru a asigura o bună educație copiilor, ar fi bine ca adulții să stabilească împreună cu aceștia regulile în familie/clasă, care vor presupune și asumarea unor responsabilități, dar și consecințele nerespectării acestora.
Dacă nu s-ar fi îmbrăcat așa, nu ar fi fost violată, ea singură se leagă de toți bărbații din localitate – este un stereotip de gen în legătură cu abuzul sexual al fetelor și care transferă pe ele vina pentru abuz, în condițiile în care acestea prezintă un comportament sexualizat. În acest caz, jurnaliștii ar trebui să pornească de la premisa că un astfel de comportament al copilului poate fi semn al abuzului sexual în raport cu el și trebuie tratat ca atare, fiind raportat autorităților ca un caz suspect de abuz sexual.
Un băiat trebuie să arate ca un bărbat, fără păr lung, vopsit, trebuie să fie puternic, să vorbească bărbătește; parcă ești o fetiță – este un alt stereotip de gen întâlnit foarte des în rândul adolescenților/bărbaților, dar specific și pentru unii profesioniști, care conduce la violența împotriva băieților.
Băieții trebuie să fie puternici, băieții sunt băieți versus fetele trebuie să fie cuminți, firave/gingașe, ea doar e fetiță/fată – e un alt stereotip de gen care promovează brutalitatea la băieți și care poate conduce la acțiuni agresive împotriva fetelor, care sunt considerate a fi „mai slabe”.
Ăsta/asta cred că e gay/lesbiană – un alt stereotip foarte grav ce ține de orientarea sexuală a copiilor, în special în adolescență. E un stereotip promovat de adulți, inclusiv de biserică și de unele autorități, care nu acceptă că oamenii pot avea o altă identitate de gen decât cea tradițională, stereotip perpetuat în continuare de copii. Astfel, un adolescent/adolescentă care prin aspectul său (îmbrăcăminte, coafură) ori prin comportament stârnește suspecții că ar avea o altă identitate de gen sau altă orientare sexuală este rejectat, etichetat, intimidat, hărțuit, supus abuzului fizic ori sexual.
Nu este un „adevărat abuz”, pentru că nu au avut niciun contact în mediul real, doar online. Este o percepție eronată. Copiii sunt afectați de acest tip de violență la fel ca și în cazul violenței produse off-line, în funcție de gravitatea abuzului și de prezența sau lipsa factorilor de protecție. În situația în care abuzul are loc public pe internet ori sunt difuzate imagini/ videouri în care copilul este supus unei forme de abuz, consecințele sunt agravate de percepția copilului că „toată lumea” știe despre ce i s-a întâmplat, de comentariile răutăcioase la adresa acestuia, de acțiunile de bullying care pot urma.
„Ea e vinovată că i-a trimis acea fotografie”, „Trebuia să se gândească înainte de a accepta așa ceva”, „Cum ai putut să apari în astfel de imagini/videouri? Ne-ai făcut familia de rușine” etc. Este o abordare stereotipizată legată de abuzul sexual și exploatarea sexuală online a copiilor. Nu putem învinui sau judeca un copil pentru faptul că a ajuns într-o astfel de situație, chiar dacă a primit anumite bunuri pentru faptul că a realizat și expediat anumite imagini, videouri cu sine ce au caracter sexual etc. Copiii ajung în astfel de situații pentru că sunt insuficient informați despre riscuri, despre cum trebuie să reacționeze când primesc astfel de propuneri; nu au acces la programe de educație sexuală, de prevenire a riscurilor online, iar abuzatorii, conform ghidului „Ce este exploatarea sexuală online a copiilor” , recurg la diverse forme de manipulare și constrângere (propun bunuri sau bani, înregistrează pe ascuns videouri în care copilul e implicat în acțiuni ce au caracter sexual în timpul discuțiilor pe video chat, propun oferte de promovare în modelling, amenință cu sinuciderea, pretind că ar fi de o vârstă mai tânără sau de aceeași vârstă cu cea a copilului, dezvoltă o legătură de prietenie sau romantică cu acesta, amenință copilul cu divulgarea unor informații compromițătoare despre el sau cu distribuirea fotografiilor acestuia în cazul în care nu se conformează cerințelor, salvează discuțiile ce au caracter sexual și amenință copilul cu publicarea acestora, utilizează mai multe identități online pentru comunicarea cu acesta).
Rolul media este să contribuie la combaterea stereotipurilor de gen, promovând mesajul că bărbații și femeile, respectiv băieții și fetele, au șanse și drepturi egale, precum și mesaje care să promoveze toleranța/acceptarea individualității tuturor persoanelor. Este important ca jurnaliștii să fie atenți la toate mesajele/imaginile pe care le transmit și să le ajusteze, astfel încât să nu promoveze inegalitatea între femei și bărbați.
Un alt aspect important este ca responsabilii de programe, în special în cazul televiziunilor și posturilor de radio, să analizeze materialele propuse spre difuzare și să accepte doar publicitatea care nu promovează stereotipuri de gen.